Mateea Petrescu se afla la înmormântarea bunicului ei în afara Bucureștiului când telefonul ei a început să vibreze cu vești: frații Tate fuseseră acuzați că au format un grup de crimă organizată pentru trafic de femei și erau ținuți în închisoare. Petrescu era consultantă de relații publice, în jur de treizeci și ceva de ani, care fuma țigări electronice încontinuu, se îmbrăca în haine haute couture și înjura cu fler creativ. Știa totul despre familia Tate; vărul ei, Eugen Vidineac, era avocatul lor local, iar acesta îi ceruse sfatul. Petrescu s-a uitat la Vidineac, care plângea în timp ce sicriul era coborât în ​​pământ. „Înmormântările ortodoxe românești sunt într-o ligă aparte”, mi-a spus ea. „Încearcă să stoarcă din tine și ultima picătură de durere și suferință.” Vidineac părea prea tulburată ca să facă față veștii, așa că i-a spus că se va ocupa ea de asta.

La București, Petrescu s-a alăturat echipei familiei Tate ca purtătoare de cuvânt. Era încântată. Mulți dintre clienții ei erau politicieni naționaliști români; familia Tate era celebritate internațională. „A fost cazul momentului”, mi-a spus ea, și toți cei pe care îi cunoștea au fost „uimiți”.

Una dintre primele ei sarcini a fost să răspundă la un raport conform căruia talibanii erau îngrijorați de bunăstarea lui Andrew Tate. Frații încercaseră să obțină reședința în Dubai, iar Andrew anunțase că se convertise la islam. Când talibanii au preluat controlul asupra Kabulului, interzicând femeilor să lucreze și fetelor să meargă la școală, el a scris aprobator pe Twitter: „Cina va fi gata la TIMP. Talibanii restabilesc ordinea. Inshallah.” Acum, grupul se pare că cerea eliberarea lui.

Sfatul inițial al lui Petrescu a fost „Nu vrem să ne asociem cu talibanii”, dar, a recunoscut ea, „nici nu vrem să-i supărăm pe talibani”. În sinea ei, s-a gândit: „Uau, asta e viața mea acum. Nu vreau să-i supăr pe talibani”.

Pentru Petrescu, acest tip de disonanță cognitivă făcea parte din emoția slujbei. Îi plăcea să fie singura femeie din echipa de criză a lui Tate și se mândrea cu faptul că era plătită mai mult decât bărbații. În timp ce Tate a fost în închisoare, nu a avut acces la internet, dar newsletter-ul său „Discursul Tate” și postările sale de pe X continuau să apară. Petrescu mi-a spus că ea scrisese multe dintre acele cuvinte. A avut o „distracție” aparte dându-i ventriloc celui mai notoriu misogin din lume, a spus ea. Dar a fost și impresionată de Tate. „Sunt absolut fascinată de tupeul pe care îl are, să spună lucrurile pe care le spune și să nu aibă niciun pic de sentiment de ridicol sau vinovăție”, mi-a spus ea.

(…)

După conferință, a spus Petrescu, procurorii au contactat echipa și i-au întrebat: „Bine, ce vor americanii?” Răspunsul a fost că frații trebuie să fie autorizați să călătorească. „A doua zi dimineață, restricțiile au fost ridicate”, a spus Petrescu. O sursă importantă din forțele de ordine din România mi-a spus că decizia pare să fi fost impusă „din afara sistemului judiciar”, adăugând: „Nu este normal ca persoanele acuzate de trafic de copii să poată călători liber”. Roger Stone, aliatul de lungă durată al lui Trump, a scris pe Twitter: „Richard Grenell a asigurat eliberarea familiei Tate”, apoi a șters în grabă postarea.

O sursă prezentă când familia Tate a aflat că este liberă să călătorească mi-a spus că mesajul a fost transmis de un politician român de rang înalt – unul care fusese recent la Mar-a-Lago. Politicianul a apărut la complexul lor noaptea într-un SUV negru. „Americanii pun întrebări acum”, le-a spus el. „V-am dat pașapoartele înapoi. Zbor plăcut.”

Pe 27 februarie 2025, familia Tate a zburat din România în Florida. Mii de fani au urmărit avionul lor privat în timp ce traversa Atlanticul. Când a aterizat în Fort Lauderdale, o mulțime de jurnaliști și spectatori s-a adunat în fața terminalului executiv pentru a-i urmări pe frați sosind. „Se așteptau la acest mare tur – martirul se întoarce acasă, un erou al libertății de exprimare”, mi-a spus Petrescu. A existat însă o problemă: ofițerii de frontieră le-au confiscat telefoanele familiei Tate. Lucrau în numele Departamentului pentru Securitate Internă, care deschisese discret o anchetă asupra fraților sub administrația Biden.

Tate a apărut furioasă în emisiunea lui Candace Owens. „Credeți că dorm cu un telefon plin de dovezi?”, a spus el. „Credeți că nu-mi șterg telefonul în fiecare noapte? Credeți că sunt prostuț? Veniți să mă luați.” Petrescu mi-a spus: „Nu l-am mai văzut niciodată atât de dezorientat.” S-a simțit sumbru justificată, sfătuindu-i pe frați să nu zboare în Florida, unde locuiau Hadley și familia ei. Petrescu i s-a părut o intimidare flagrantă a martorilor. Cu doar câteva săptămâni mai devreme, avocatul pro-bono al lui Hadley depusese o cerere reconvențională împotriva fraților pentru trafic de persoane, constrângere, defăimare și hărțuire, susținând că aceștia încercau să o reducă la tăcere.

(…)

La scurt timp după aceea, Petrescu a demisionat discret. „Nu plec pentru că e misogin. Plec pentru că tragedia a devenit prea jenantă ca să o mai privești”, a scris ea, într-o propunere pentru o carte pe care intenționează să o scrie despre lucrul pentru frați. „Mint ca și cum nu ar exista ziua de mâine”, mi-a spus ea. „Am încetat să mai cred în Andrew.”

via  : Mihai Mateaş

Andrew Tate’s Empire of Abuse