În cea mai mare parte a celor 67 de ani petrecuți pe acest pământ, am încercat, conștient, deliberat și uneori cu eforturi enorme, să nu las ura față de oamenii oribili să-mi domine viața. Am încercat să trăiesc cu genul de disciplină morală pe care eroii mei l-au modelat: Isus, Martin Luther King Jr., John Lewis. Oameni care au confruntat cruzimea cu conștiință, ura cu curaj și nedreptatea cu un devotament de nezdruncinat față de demnitatea umană. Oameni care credeau că arcul lung al universului moral se îndoaie spre dreptate doar atunci când suntem dispuși să-l îndoaie.
Și apoi a venit această eră.
Și apoi a venit această mișcare.
Și apoi a venit această serie de grotești republicane.
Ceea ce asistăm acum nu este pur și simplu un dezacord politic. Este normalizarea colapsului moral. Este elevarea ignoranței la rang de identitate, a cruzimii la rang de virtute și a corupției la rang de cultură. Acești oameni nu greșesc doar în aceste probleme. Nu sunt doar lideri imperfecți. Sunt distrugători inumani ai ordinii civice, arhitecți ai decăderii și își poartă cruzimea așa cum incendiarii poartă chibrituri: cu nonșalanță, cu nerăbdare, fără conștiință sau remușcări. M-au târât înapoi într-un loc din care am încercat să scap o viață întreagă, un loc unde furia nu doarme niciodată, unde mintea se învârte la nesfârșit în jurul acelorași epave morale, unde chiar și odihna este bântuită de conștientizarea a ceea ce fac acești oameni țării pe care o iubim. Este epuizant. Este coroziv. Și este consecința psihologică inevitabilă a faptului de a-ți vedea națiunea golită metodic de oameni care nu au nicio relație cu adevărul, niciun respect pentru istorie și nicio capacitate de rușine.
Istoria, însă, este neobosită.
Fiecare epocă își produce monștrii. Fiecare generație crede că ticăloșii ei sunt unici. Nu sunt. Numele se schimbă; patologia nu. Hitlerii și Eichmannii. Stalinii. Maoștii. Pol Pot. Oameni care au confundat puterea cu destinul și au lăsat în urmă doar cadavre, instituții distruse și ecoul propriilor minciuni. Ceea ce definește astfel de figuri nu este doar răul pe care îl comit, ci masa de oameni obișnuiți care le permit, birocrații, alegătorii, vecinii, figurile din mass-media, care privesc cruzimea și decid că este „necesară”, care privesc minciunile și le numesc „strategie”, care privesc colapsul moral și îl etichetează „patriotism”.
Ceea ce mă aduce la cea mai periculoasă forță din orice democrație în colaps: alegătorul analfabet politic.
Persoana care votează pentru gunoi uman și apoi înfășoară actul într-un steag. Cetățeanul care schimbă conștiința pentru confort, integritatea pentru identitate, cetățenia pentru cruzime. Nu ai fost păcălit pentru totdeauna. Nu ai fost neajutorat. Ai ales minciuna pentru că era mai ușoară decât adevărul. Ai ales omul puternic pentru că responsabilitatea este înfricoșătoare. Ai ales gloata pentru că a gândi singur este greu.
Cruzimea continuă să fie esențială.
Este liantul acestei mișcări. Este sistemul de recompense. Este semnalul de apartenență. Dacă nu ești indignat de suferința altora, ești binevenit. Dacă ești distrat de asta, ești sărbătorit. Dacă ajuți la infligerea ei, ești promovat.
Nu mai este politică.
Este o urgență morală.
Nu mai este stânga versus dreapta.
Este conștiință versus colaps.
Nu mai este vorba despre câștigarea alegerilor.
Este vorba despre dacă o civilizație își amintește cine ar trebui să fie.
Istoria va consemna acest moment cu o claritate brutală. Mult după ce sloganurile vor putrezi, pălăriile vor dispărea și personalitățile se vor dizolva în note de subsol, ceea ce va rămâne este simpla contabilizare a cine s-a ridicat, cine a tăcut și cine a contribuit activ la târarea țării în noroi.
Acesta este testul timpului nostru.
Și mult prea mulți îl pică.
—Michael Jochum,
Nu doar un toboșar: Reflecții asupra artei, politicii, câinilor și condiției umane
Michael Jochum este în Denver, Statele Unite ale Americii.
Descoperă mai multe la Curcubeul 🌈 The Rainbow | Romania
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
media advertising
