1. — «Washington Times» în care a apărut un nou omagiu semnat Nicușor Dan nu are nimic de-a face cu onorabilul «Washington Post»… Acesta din urmă este cotidianul de tradiție veche și standarde jurnalistice dintre cele mai înalte, este ziarul care a declanșat ancheta ce a dus la scandalul Watergate și la demisia președintelui Nixon (ziar făcut celebru și din filmele «All President’s Men» sau «The Post» al lui Spielberg). În schimb, «Washington Times» e un tabloid MAGA, este «Informația Bucureștiului» la americani. Cotidianul News are măcar decența să precizeze “presa republicană”, dar alții pun „editorial în presa din SUA”;

2. — Textulețul nu e de găsit pe site decât dacă îl cauți dinadins cu termenii , pentru că e îngropat adânc în mațele site-ului la rubrica Opinii/Comentarii, acolo unde nu caută mai nimeni;
3. — (și: – cel mai important!…) ar trebui să înceteze moda asta iritantă de a numi orice publicitate plătită publicată undeva un “editorial”!… Editorialul este cu totul altceva. «Editorial» este o rubrică specială în care un ziar sau o platformă mass-media, pe hârtie sau pe internet, publică un text care rezumă punctul de vedere al redacției asupra unei probleme importante din ziua respectivă. De obicei nu este semnat (îi spune “editorial” pentru că implicit toată redacția, toți editorii sunt de acord cu poziția formulată acolo).

În ziare mari, precum «Le Monde», «La Repubblica» sau «Washington Post» (atenție, nu acest tabloid «Washington Times»), editorialul este de obicei rubrica cea mai citită de oameni din guvern sau de politologi, căci rezumă poziția publicației. De aceea, de obicei editorialul nici nu e semnat, cum nu e semnat editorialul de azi din oricare dintre publicațiile numite.

În schimb, un “bilet de opinie” sau o “carte albă” plătită să apară de cineva din afara redacției NU ESTE un editorial. Este o RECLAMĂ. Când nu e vorba de un text solicitat explicit de redacția respectivă unei personalități, atunci este echivalentul unei publicități și se publică contra plată, la rubrica “Opinii” (adică: “Păreri externe”).

Așa că ar fi bine să nu mai vedem peste tot că Nicușor Dan publică “editoriale” în “presa americană”. Realitatea e că s-a plătit pentru ca un tabloid specializat în zvonuri și propagandă MAGA (și al cărui nume seamănă înșelător și supărător cu prestigiosul «Washington Post») să pună undeva într-un colțișor digital, nici măcar la vedere, un text semnat Nicușor Dan.

Aceasta fiind pagina mea proprie de FB și obținând eu acordul tuturor editorilor din cotloanele creierului meu cu multe firide, pot spune că avem aici editorialul meu de azi.