CAMELIA BOGDAN, DREPT LA REPLICA, JURIDICE

În temeiul dreptului la replică reglementat de art. 30 alin. (6) din Constituția României, art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și prevederile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, vă solicit publicarea integrală a prezentului drept la replică, ca urmare a afirmațiilor nefondate și prejudiciabile la adresa mea, formulate în articolul menționat anterior.

Clarificări privind situația de fapt și acuzațiile
Pe 11 septembrie 2025, Înalta Curte, prin judecătoarea Lia Savonea, a schimbat temeiul unei clasări din „fapta nu există” în „fapta este prescrisă” în cazul Cameliei Bogdan — fără ca aceasta să fi fost cercetată penal, audiată sau judecată.
I s-a imputat diligentarea procesului de recuperare a produsului infracțiunii și o presupusă incompatibilitate prin semnarea unui contract cu Ministerul Agriculturii, contract care nu a fost semnat niciodată.

1. Falsă acuzație de abuz în serviciu
   Decizia ÎCCJ din 11 septembrie 2025 nu reprezintă o constatare a vinovăției mele, ci o modificare abuzivă a temeiului juridic al unei ordonanțe de clasare. Nu am fost cercetată penal, pusă sub acuzare sau judecată pentru vreo infracțiune. Nu am avut calitate procesuală, nu am fost nici suspect nici inculpate, nu am fost audiată, nu mi s-a comunicat vreo acuzație și nu am beneficiat de dreptul la apărare.

2. Autojudecarea și incompatibilitatea judecătorului de cameră preliminară
   Doamna judecător Lia Savonea, în calitate de judecător de cameră preliminară, a pronunțat o încheiere în dosarul nr. 2655/1/2023, în condiții de gravă incompatibilitate, fiind direct implicată în repartizarea dosarului ICA în 2014. A judecat propria conduită, ceea ce contravine principiului imparțialității.
3. Inexistența incompatibilității invocate
   Așa-zisa incompatibilitate privind un presupus contract cu Ministerul Agriculturii nu există. Documentele oficiale confirmă inexistența vreunei relații contractuale sau plăți către mine. Acuzațiile sunt nefondate și au fost infirmate de organele de urmărire penală.
4. Confiscarea dispusă a fost legală și validată internaționalConfiscarea dispusă în dosarul ICA a respectat standardele CEDO. Hotărârea CEDO în cauza GRIVCO împotriva României confirmă legalitatea măsurii. A susține contrariul este o manipulare juridică.
5. Întârzierea deliberată și respingerea recuzării
   Dosarul a fost lăsat în pronunțare timp de un an și jumătate. Cererea de recuzare a fost respinsă de un magistrat implicat în dosar, fără ca ÎCCJ să intervină.
6. Declarațiile politice nu pot substitui probele judiciare
   Articolul citează declarații politice neverificate, fără valoare juridică. Este inadmisibil ca o publicație juridică să se bazeze pe speculații politice pentru a discredita un magistrat.
7. ÎCCJ nu a desființat hotărârea penală din dosarul ICA
   Decizia din 11 septembrie 2025 nu anulează hotărârea penală nr. 888/08.08.2014. A susține contrariul induce în eroare opinia publică.

Argumentare juridică:

1. Confiscarea de la terți – validare CEDO
   În cauza Voiculescu și alții împotriva României (cererea nr. 502/2015), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a confirmat legalitatea măsurilor de confiscare dispuse în dosarul ICA. CEDO a reținut că instanțele naționale au motivat necesitatea instituirii sechestrului și confiscării bunurilor, inclusiv ale terților, în scopul recuperării prejudiciului cauzat bugetului de stat. Reclamantele au avut posibilitatea de a contesta măsurile dispuse, iar instanțele au analizat în mod efectiv și motivat legalitatea și proporționalitatea acestora.

2. 1. Confiscarea de la terți – standarde CEDO și aplicarea în dosarul ICA
      Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că confiscarea bunurilor de la terți este permisă dacă se respectă următoarele condiții:
      – Există o legătură directă între bunurile confiscate și infracțiunea comisă.
      – Terții au fost implicați procedural, au fost citați, au avut acces la dosar, au putut contesta măsura și au beneficiat de apărare.
      – Măsura este proporțională și justificată de un interes public legitim.
      În cauza Voiculescu și alții împotriva României (cererea nr. 502/2015), CEDO a constatat că:
      „Instanța națională a menținut măsura sechestrului dispusă în cauză, considerând că prin instituirea sechestrului asupra produselor directe ale infracțiunii […] sunt respectate pe deplin dispozițiile legislației penale și ale Constituției.”
      „Reclamantele au avut posibilitatea de a-și susține cauza personal și prin reprezentanți legali aleși […] instanța națională a analizat – și a respins cu motivare suficientă – argumentele reclamantelor potrivit cărora bunurile în cauză nu reprezentau produse ale infracțiunii.”
      „Ingerința în exercitarea de către reclamante a dreptului la respectarea bunurilor lor nu era disproporționată față de obiectivul legitim urmărit.”
      Această jurisprudență confirmă că măsurile de confiscare dispuse în dosarul ICA au fost conforme cu standardele europene privind protecția dreptului de proprietate și dreptul la un proces echitabil.
3. Lipsa de imparțialitate a judecătorilor – standarde CEDO și analiza în contextul dosarului ICA
   Imparțialitatea judecătorului este analizată în două dimensiuni:
   – Subiectivă – dacă există dovezi că judecătorul are o opinie personală sau un interes în cauză.
   – Obiectivă – dacă există aparențe rezonabile care pot pune la îndoială imparțialitatea, chiar și fără intenție.

2.1. În cauza Voiculescu și alții, CEDO a concluzionat:
„Nu există aparențe ale unei lipse obiective sau subiective de imparțialitate din partea judecătorilor din completul de apel.”

2.2. În dosarul nr. 2655/1/2023, încheierea pronunțată de doamna judecător Lia Savonea ridică serioase semne de întrebare privind imparțialitatea:
– A fost implicată în repartizarea dosarului ICA în 2014.
– A fost declarată incompatibilă de CSM în 2017, iar documentele au fost ignorate.
– A reținut o infracțiune prescrisă, fără procedură penală, fără audiere și fără calitate procesuală.
Aceste elemente pot fi interpretate ca indicii obiective de lipsă de imparțialitate a doamnei Savonea, contrar jurisprudenței CEDO.

1. Lipsa de imparțialitate a judecătoarei Savonea, judecător în propria cauza.
   Imparțialitatea judecătorului este analizată în dimensiuni subiective și obiective. În cazul încheierii pronunțate de doamna judecător Lia Savonea, există elemente de autojudecare, întrucât a fost implicată în repartizarea dosarului ICA. Aceasta fusese declarată incompatibilă de CSM în 2017, iar documentele au fost ignorate. A reținut o infracțiune prescrisă, fără procedură penală, fără audiere și fără calitate procesuală. Aceste elemente contravin jurisprudenței CEDO privind imparțialitatea instanței.

2. Nulitatea absolută a hotărârii doamnei judecător Lia Savonea – motiv de contestație în anulare
   Hotărârea pronunțată în Camera preliminară pe 11 septembrie 2025, de constatare a vinovăției penale, în camera preliminară, cu încălcarea competenței funcționale, este nulă absolut, întrucât a fost pronunțată fără calitate procesuală, fără procedură penală, fără avocat desemnat și de către un judecător incompatibil si necompetent functional. Reținerea prescripției în lipsa începerii urmăririi penale in personam contravine art. 16 alin. 1 lit. f CPP și art. 6 din CEDO. Lipsa desemnării unui apărător din oficiu în contextul unei acuzații grave încalcă art. 90 lit. c CPP și art. 426 lit. f CPP.
3. Complicitatea judecătorului Mihai Mihalcea
   Judecătorul Mihai Mihalcea, parte în completul care a pronunțat condamnarea în dosarul ICA, a respins cererea de recuzare a doamnei Savonea, deși era la rândul lui acuzat de săvârșirea aceleiași infracțiuni, infractorii ICA acuzându-ne că am săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu în coautorat. Invocarea unei presupuse căințe ulterioare față de infractorii ICA nu are relevanță juridică, întrucât existența condițiilor de tipicitate ale abuzului în serviciu se analizează în raport cu data motivării, nu cu data serviciilor prestate ulterior. În loc să se abțină de la recuzarea doamnei Savonea, acesta mi-a respins cererea de recuzare. În schimb, doamna judecător Savonea nu l-a citat și a constat că s-a căit în față infractorilor ICA ulterior. În cele din urmă, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că Mihai Mihalcea era parte interesată în dosar, recuzarea doamnei Savonea de către Mihai Mihalcea fiind pe cale de consecință nelegală. Această complicitate instituțională afectează grav încrederea în sistemul judiciar.
4. Pasivitatea Procurorului General

Procurorul General al României a manifestat o pasivitate inexplicabilă, refuzând să intervină pentru corectarea erorilor procedurale, favorizând indirect interesele persoanei condamnate.

1. Manipularea dosarului de revizuire
   Decizia contestată influențează direct dosarul de revizuire al lui Dan Voiculescu. Judecătorul inițial a fost înlocuit, iar dosarul este gestionat de persoane apropiate judecătoarei Savonea. Revizuirea a fost dictată de Andrei Iugan, transferat la Curtea de Apel București de către Lia Savonea fără avizele necesare si fara vechimea necesara. Această situație ridică semne de întrebare privind imparțialitatea și legalitatea procedurii.

Concluzie

Hotărârea pronunțată de doamna judecător Lia Savonea este nulă absolut, întrucât încalcă competența funcțională, dreptul la apărare, principiul imparțialității și se bazează pe fapte neprobate. Contestația în anulare pe care o voi formula este justificată și necesară pentru restabilirea legalității.
Bogdan Popescu

sursa :

Bogdan Popescu